Muzica a fost mereu parte din copilăria mea, nu ca regulă sau disciplină, ci ca un tovarăș de joacă. Când aveam timp liber și vremea era frumoasă, mergeam în grădină și cântam sau, mai bine spus, inventam cântece. Nu conta cum sunau, important era că se nășteau din joacă și imaginație. Îmi amintesc și acum un cântecel amuzant despre o rățușcă ce se plimba pe lac:

O rățușcă mică
Pe lac se legăna
A trecut o barză
Cu barca se plimba.

Era simplu, poate chiar stângaci, dar plin de bucurie.

Astăzi, observ același lucru la nepoții mei. Au moștenit, se pare, gena muzicală 😊 și rețin mult mai ușor o poveste atunci când aceasta are un cântec dedicat. O poveste spusă este frumoasă, dar o poveste cântată rămâne mai mult timp în memorie.

Muzica și jocul ne ajută să reținem mai ușor și să ne implicăm emoțional. Cântăm împreună, ne imaginăm ce personaj am vrea să fim și transformăm fiecare poveste într-o experiență, nu doar într-un text ascultat.

Pentru mine, legătura dintre poveste și cântec a devenit firească. Este o bucurie continuă și, în același timp, o modalitate de a mă întoarce, alături de nepoți, la simplitatea și libertatea copilăriei.

Poate de aceea, astăzi, simt nevoia ca fiecare poveste pe care o scriu să fie însoțită și de o melodie.